 |
| Nume Persoană: |
Cândea, Virgil (1927-2007) |
| Limba: |
rum |
| Notă Informativă: |
Scriitor, editor și tradcător, istoric, filosof, teolog român. bibliolog. membru titular al Academiei Române. Cadru didactic universitar |
| Notă biografică şi de activitate: |
Prof. dr. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Studiile liceale la Colegiul Național „Sf. Sava” din București (1938-1945); Universitatea din București - Facultatea de Drept (1945-1949); Facultatea de Filosofie(1946-1950); Facultatea de Filologie, Secția studii clasice (1950-1952); Institutul Teologic Universitar(1951-1955); |
| Notă biografică şi de activitate: |
Carieră: doctor în filosofie din 1970 cu teza Filosofia lui Dimitrie Cantemir; lucrează la Biblioteca Academiei, succesiv, în Serviciul de bibliografie, Serviciul de studii; șef al Secției de documentare științifică până în 1961, când este concediat; șef al Serviciului de documentare din cadrul Oficiului Național de Turism „Carpați” în 1962; șef al Bibliotecii Institutului „Dr. I. Cantacuzino”(1962-1965; director al Secretariatului Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (1963-1968); director științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale(1965-1968) și redactor al revistei acesteia; cercetător principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene din București(1968-1972); secretar al Asociației Culturale „România”(1972-1990); predă cursuri Facultatea de Drept din București(1963-1966), Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”(1980-1982), Facultatea de Istorie(1990-1991) și Facultatea de Teologie(1963-1965) ale Universității din București; ține, ca invitat, cursuri de istoria relațiilor internaționale la Institutul Universitar de Înalte Studii Internaționale și la Institutul Universitar de Studii Europene din Geneva(1967-1971), la Universitățile din Beirut(1982), Strasbourg (1983) și „La Sapienza” din Roma(1990); membru corespondent al Academiei din 1991 și membru titular din 1993. Întreprinde investigații asupra istoriei ideilor și a culturilor sud-est europene; are contribuții de seamă privind activitatea marilor umaniști români Stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir și în definirea conceptului de umanism în cultura noastră medievală ; identifică, în versiune arabă, prima cronică muntenă de redacție unitară; are contribuții decisive la descoperirea picturii postbizantine de expresie arabă(arta melkită); după 1963 se concentreză asupra istoriei culturii românești în context sud-est european și universal; intervine, începând cu 1975, în controversele româno-maghiare privitoare la Transilvania, atât prin articole publicate în reviste de cultură, cât și printr-o carte scrisă împreuna cu dr. Cornelia Bodea, publicată în 1982 de Universitatea din Boulder(Colorado) și difuzată de Columbia University din New York – Transilvania in the History of Romanians; scrie studii despre opera lui Nicolae Iorga, iar în 1966 publică, în colaborare, volumul Pagini din trecutul diplomației românești. Multe lucrări se referă la regândirea fenomenelor de modernizare a culturii, educației și vieții intelectuale de la noi în secolele XVII – XVIII, una dintre acestea – Rațiunea dominată. Contribuții la istoria umanismului romînesc(1979), premiată de Muzeul Literaturii Române în 1980; se ocupă de asemenea de editarea operelor lui Dimitrie Cantemir și Alexandru Odobescu; se ocupă de depistarea și reconstituirea patrimoniului cultural național înstrăinat. O primă evidență o întocmește în 1962, sub titlul Repertoriul general al bunurilor culturale externe ale poporului român; descoperă manuscrise aparținând lui Dimitrie Cantemir în Statele Unite, Siria, Liban și Franța, versiunea arabă a Letopisețului Țării Românești(1292-1664), cea mai veche cronică munteană redactată în limba română, păstrată însă doar în versiunea ei arabă, descoperită într-o mănăstire de lângă Beirut, precum și numeroase manuscrise arabe cuprinzând traduceri de cărți din Țările Române păstrate în Siria, Liban, în Biblioteca Vaticanului, la Cairo și Paris; publică sinteza documentelor și manuscriselor descoperite în străinătate în două volume, sub titlul Mărturii românești peste hotare și Mică enciclopedie de izvoare externe privind istoria și cultura poporului român; elaborează studii e istoria artei, principala contribuție fiind identificarea și valorificarea icoanelor creștine de confesiune ortodoxă și greco-catolică din comunitățile arabe din Orientul Apropiat executate de pictori din secolele XVI – XIX; participă la rapoarte și comunicări la congresele de științe istorice de la Viena(1965), București(1980), Stuttgart(1985) și Madrid(1990), la congresele de studii sud-est europene de la Sofia(1966), Atena(1970), București(1974), Ankara(1979), Salonic(1994); este invitat să susțină conferințe la diverse instituții din Austria, Grecia, Franța, Cehoslovacia, Italia, Noua Zeelandă, Canada, Siria, Israel etc. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Îndeplinește și alte funcții: membru al Uniunii Scriitorilor din 1971; vicepreședinte al centrului Italo-Român de Studii Istorice Milano in 1978; cercetător științific al Centrului Wilson din Washington din 1984; membru al Asociației Istoricilor Americani din 1984; membru al Centrului European de Cultură din Geneva din 1983; director al Universității Euro-Arabe din Roma(1990) |
| Notă biografică şi de activitate: |
Premii: primește Premiul „Nejib Habib” decernat de Universitatea din Geneva, pentru contribuții la cunoașterea relațiilor internaționale; este decorat cu „Ordinul Cedrului” în grad de ofițer, ca recunoaștere a contribuției sale la istoria tradiției culturale libaneze; nu a primit niciodată distincții sau decorații românești. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Opera: Introducere în documentarea științifică, - în colaborare cu Aurel Avramescu (1960) Pagini din trecutul diplomației românești (1966) - în colaborare cu Mircea Malița |
| Sursa: |
Dicţionarul literaturii române / Coordonator general: Eugen Simion .- Bucureşti : Univers Enciclopedic Gold. - p. 318-320. |
| Data și ora ultimei accesări: |
(citat: 20201125) |
| Țara sursă: |
RO: UPIT |
|
